Biblioteca de spețe CJUE – Documentația de atribuire

Nr. crt.

Cauza CJUE (an)

Problema juridică analizată de CJUE

Principiul stabilit de CJUE

Ce NU este permis potrivit CJUE

Elemente de atenție pentru beneficiari

Limite de aplicabilitate

1

C-23/20 – Simonsen & Weel (2021)

Dacă directivele în materia achizițiilor publice impun autorității contractante obligația de a indica în anunțul de participare sau în documentația de atribuire cantitatea și/sau valoarea maximă a produselor care pot fi achiziționate în temeiul unui acord-cadru.

Principiul transparenței impune ca autoritatea contractantă să indice în mod clar, precis și fără echivoc, atât cantitatea sau valoarea estimată, cât și cantitatea sau valoarea maximă care poate fi achiziționată în temeiul unui acord-cadru.

Stabilirea unor acorduri-cadru fără indicarea valorii sau cantității maxime ori utilizarea acordului-cadru peste limita maximă stabilită inițial.

Beneficiarii trebuie să stabilească și să publice limite maxime clare ale acordurilor-cadru, pentru a permite operatorilor economici să evalueze în mod real amploarea și riscurile contractuale înainte de depunerea ofertelor.

Speța vizează exclusiv acordurile-cadru și nu se aplică contractelor de achiziție publică clasice atribuite pentru cantități determinate. Aceasta nu reglementează aspecte privind evaluarea ofertelor sau execuția contractelor subsecvente.

2

C-403/21 – NV Construct (2023)

Dacă autoritatea contractantă poate exclude un ofertant sau poate impune cerințe privind criteriile de selecție, subcontractarea ori utilizarea capacităților unor terți, în temeiul unor reglementări speciale aplicabile activităților aferente contractului, atunci când aceste cerințe nu au fost prevăzute în mod expres in documentația de atribuire.

Autoritatea contractantă dispune de o marjă de apreciere în stabilirea criteriilor de selecție, însă principiile transparenței și proportionalității se opun completării de drept a documentației de atribuire cu cerințe care nu au fost prevăzute expres.

Excluderea ofertanților sau impunerea obligației de a nominaliza subcontractanți ori de a îndeplini cerințe de calificare care decurg din reglementări speciale, dacă acestea nu au fost incluse explicit în documentația de atribuire.

Beneficiarii trebuie să definească în mod clar și complet criteriile de selecție și condițiile de participare în documentația de atribuire și nu pot introduce cerințe suplimentare în etapa de evaluare a ofertelor.

Speța nu se aplică situațiilor în care cerințele sunt prevăzute expres în documentația de atribuire sau în care obligațiile sunt stabilite exclusiv ca și condiții de executare a contractului, în conformitate cu art. 70 din Directiva 2014/24.

3

C-295/20 – Sanresa (2021)

Speța privește delimitarea dintre criteriile de selecție și condițiile de executare a contractului, analizându-se dacă obligația de a deține consimțământul prealabil pentru transferurile transfrontaliere de deșeuri poate fi solicitată la momentul depunerii ofertelor sau trebuie îndeplinită în faza de executare a contractului, potrivit Directivei 2014/24.

Obligația de a deține consimțământul prealabil pentru transferurile transfrontaliere de deșeuri constituie o condiție de executare a contractului, în sensul art. 70 din Directiva 2014/24, și nu poate fi calificată drept criteriu de selecție sau condiție de participare.

Solicitarea sau verificarea, la momentul depunerii ofertelor, a unor autorizații sau avize care, potrivit naturii lor, sunt necesare exclusiv pentru executarea contractului.

La elaborarea documentației de atribuire, beneficiarii trebuie să delimiteze clar cerințele de calificare de condițiile de executare a contractului și să evite includerea în criteriile de selecție a unor obligații care pot fi îndeplinite doar ulterior atribuirii contractului.

Obligația de a obține consimțământul autorităților competente pentru transferul transfrontalier de deșeuri nu poate fi asimilată unei cerințe privind capacitatea de exercitare a activității profesionale în sensul art. 58 alin. (2) din Directiva 2014/24, respectiv înscrierea într-un registru profesional sau comercial, deținerea unei autorizații speciale ori apartenența la o anumită organizație profesională. Această obligație constituie o condiție de executare a contractului, în sensul art. 70 din Directiva 2014/24. În consecință, coroborat cu principiile prevăzute la art. 18 alin. (1) din directivă, oferta unui ofertant nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că, la momentul depunerii ofertei, acesta nu face dovada îndeplinirii unei condiții care urmează să fie respectată în faza de executare a contractului.

4

C-424/23 – DYKA Plastics / Fluvius (2025)

Speța privește modul de formulare a specificațiilor tehnice potrivit art. 42 din Directiva 2014/24 și analiza situației în care autoritatea contractantă impune utilizarea unor produse realizate dintr-un anumit material, fără a permite soluții echivalente.

Enumerarea modurilor de formulare a specificațiilor tehnice prevăzută la art. 42 alin. (3) din Directiva 2014/24 este exhaustivă. Autoritatea contractantă nu poate impune utilizarea unui anumit material fără mențiunea 'sau echivalent', cu excepția situației în care utilizarea acelui material decurge inevitabil din obiectul contractului și nu există nicio alternativă tehnică reală.

Indicarea unui anumit material (de exemplu, țevi din gresie sau beton) fără mențiunea 'sau echivalent', atunci când nu este justificată inevitabil de obiectul contractului, întrucât aceasta conduce la eliminarea operatorilor care oferă soluții tehnice alternative.

La redactarea specificațiilor tehnice, beneficiarii trebuie să formuleze cerințele fie în termeni de performanță sau cerințe funcționale, fie prin trimitere la standarde însoțite de mențiunea 'sau echivalent'. Impunerea unui material sau a unei soluții tehnice specifice este permisă doar în mod excepțional și trebuie justificată obiectiv de natura contractului.

Materialul din care este realizat un produs nu reprezintă în sine o performanță sau o cerință funcțională. Impunerea unui material determinat este calificată drept trimitere la un tip sau producție specifică și este admisibilă doar în ipotezele strict prevăzute la art. 42 alin. (4) din Directiva 2014/24 sau atunci când utilizarea acelui material este impusă printr-o normă tehnică națională obligatorie și compatibilă cu dreptul Uniunii. În lipsa unei asemenea norme sau a unei justificări obiective care să demonstreze că utilizarea materialului decurge inevitabil din obiectul contractului și că nu există alternative tehnice reale, omisiunea mențiunii „sau echivalent” încalcă art. 42 alin. (2)-(4) coroborat cu art. 18 alin. (1) din Directiva 2014/24.

5

C-368/10 – Comisia / Tarile de Jos (2012)

Speța privește utilizarea unor etichete (EKO și MAX HAVELAAR) în cadrul specificațiilor tehnice, criteriilor de atribuire și cerințelor de calificare, într-o procedură de atribuire pentru furnizarea de produse alimentare.

Autoritatea contractantă nu poate impune deținerea unei etichete în sine, ci doar specificațiile tehnice detaliate care stau la baza acesteia. În cazul etichetelor ecologice, pot fi utilizate specificațiile detaliate, cu obligația acceptării oricărui mijloc de probă echivalent. Criteriile de atribuire și cerințele de calificare trebuie să fie legate de obiectul contractului și formulate cu respectarea principiilor egalității de tratament și transparenței.

Impunerea unei etichete determinate (marcă înregistrată) fără a indica specificațiile tehnice detaliate și fără a permite mijloace de probă echivalente. Utilizarea unor criterii privind comportamentul social general al întreprinderii care nu sunt legate de obiectul concret al contractului.

La redactarea documentației, beneficiarii trebuie să formuleze cerințele în termeni de caracteristici verificabile ale produsului sau serviciului, nu prin trimitere directă la o etichetă. Dacă se utilizează criterii de mediu sau sociale, acestea trebuie să fie legate de obiectul contractului și să permită dovedirea echivalenței prin orice mijloc adecvat.

Autoritatea contractantă poate utiliza etichete ecologice doar ca referință pentru specificații, nu ca cerință autonomă. În plus, criteriile sociale sunt permise dacă privesc modul de executare a contractului, dar nu pot viza politica generală a întreprinderii fără legătură directă cu obiectul achiziției.

6

C-513/23 – Obshtina Pleven (2024)

Speța privește interpretarea art. 42 alin. (3) lit. (b) din Directiva 2014/24 și obligația de a adăuga mențiunea 'sau echivalent' atunci când specificațiile tehnice sunt formulate prin referire la standarde naționale care transpun standarde europene, inclusiv standarde armonizate.

Ori de câte ori autoritatea contractantă formulează specificațiile tehnice prin trimitere la standarde (inclusiv standarde armonizate în sensul Regulamentului nr. 305/2011), aceasta trebuie să însoțească trimiterea de mențiunea 'sau echivalent'. Directiva nu prevede nicio excepție pentru standardele armonizate.

Omiterea mențiunii 'sau echivalent' atunci când specificațiile tehnice fac trimitere la un standard, chiar dacă acesta este un standard armonizat publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Beneficiarii trebuie să includă întotdeauna expresia 'sau echivalent' atunci când indică un standard tehnic. Faptul că un standard este armonizat sau că reprezintă singurul standard publicat nu elimină obligația de a permite dovedirea echivalenței prin orice mijloc adecvat.

Standardele armonizate, deși publicate în temeiul legislației de armonizare a Uniunii, nu devin obligatorii în sensul art. 42 alin. (3) din Directiva 2014/24. Autoritatea contractantă trebuie să accepte soluții echivalente, în conformitate cu art. 42 alin. (5), iar ofertantul poate face dovada echivalenței prin orice mijloc adecvat.

7

C-652/22 – Kolin (2024) si C-266/22 – Qingdao (2025)

Dacă operatorii economici din țări terțe care nu sunt parte la Acordul privind Achizițiile Publice (AAP) și nu beneficiază de un acord internațional cu UE pot invoca Directivele 2014/24/UE sau 2014/25/UE și dacă statele membre pot institui prin legislație națională o excludere generală a acestora.

Operatorii din țări terțe fără acord internațional cu UE nu pot invoca Directiva pentru a solicita tratament egal sau pentru a contesta procedura. Regimul de acces al acestora ține de competența exclusivă a Uniunii Europene (politica comercială comună).

Nu este permis statelor membre să adopte o legislație națională care să instituie o interdicție generală și automată de participare a operatorilor din țări terțe fără acord cu UE. De asemenea, nu există obligația de a aplica automat principiul tratamentului egal în favoarea acestora în baza Directivelor.

La redactarea documentației de atribuire, trebuie verificat dacă operatorii provin din state parte la AAP sau beneficiază de un acord cu UE. Nu se vor introduce clauze generale de excludere bazate exclusiv pe originea operatorului în lipsa unui temei în dreptul UE. Eventualele limitări trebuie fundamentate pe cadrul european aplicabil și să fie proporționale.

Spețele nu interzic participarea operatorilor din țări terțe, dar confirmă că aceștia nu beneficiază de protecția deplină a Directivelor în lipsa unui acord internațional aplicabil. Orice măsură trebuie analizată în contextul dreptului UE și al eventualelor acte europene specifice.

Biblioteca de spețe CJUE – Evaluarea ofertelor

Nr. crt.

Cauza CJUE (an)

Problema juridică analizată de CJUE

Principiul stabilit de CJUE

Ce NU este permis potrivit CJUE

Elemente de atenție pentru beneficiari

Limite de aplicabilitate

1

C-367/19 – Tax-Fin-Lex (2020)

Dacă o autoritate contractantă poate respinge o ofertă pentru simplul motiv că prețul propus este de 0 euro, fără a aplica procedura privind ofertele anormal de scăzute prevăzută la art. 69 din Directiva 2014/24.

O ofertă cu preț de 0 euro nu poate fi respinsă automat. Autoritatea contractantă este obligată să solicite explicații ofertantului și să evalueze oferta în cadrul procedurii privind ofertele anormal de scăzute, cu respectarea principiilor egalității, transparenței și proporționalității.

Respingerea automată a unei oferte pentru motivul exclusiv că prețul propus este de 0 euro, fără solicitarea și evaluarea explicațiilor ofertantului.

Beneficiarii trebuie să aplice procedura de clarificare a ofertelor anormal de scăzute ori de câte ori o ofertă pare neobișnuit de scăzută, indiferent de nivelul prețului propus, inclusiv în situația unui preț de 0 euro.

Speța nu obligă autoritatea contractantă să accepte o ofertă cu preț de 0 euro, ci doar să aplice procedura prevăzută la art. 69 din Directiva 2014/24, evaluarea finală rămânând să fie supusă aprecierii autorității contractante.

2

C-387/19 – RTS infra (2021)

Decizia privește aplicarea unui motiv facultativ de excludere, în sensul art. 57 alin. (4) din Directiva 2014/24, și obligația autorității contractante de a permite operatorului economic să demonstreze, prin măsuri de autocorectare (self‑cleaning), că și-a recâștigat fiabilitatea, conform art. 57 alin. (6).

Articolul 57 alin. (6) din Directiva 2014/24 conferă operatorilor economici un drept de a demonstra fiabilitatea prin măsuri de autocorectare, drept care trebuie respectat în procedura de evaluare, această dispoziție având efect direct.

Excluderea automată a unui operator economic pentru un motiv facultativ de excludere, fără a permite prezentarea și evaluarea măsurilor de autocorectare, atunci când această obligație nu rezultă clar din legislația națională sau din documentația de atribuire.

Autoritățile contractante trebuie să asigure o procedură efectivă de evaluare a măsurilor de autocorectare și să respecte dreptul la apărare, înainte de a dispune excluderea unui ofertant.

Speța nu limitează posibilitatea statelor membre de a impune obligația prezentării spontane a măsurilor de autocorectare, cu condiția ca această obligație să fie prevăzută clar, precis și neechivoc în legislația aplicabilă și în documentația de atribuire.

3

C-210/20 – Rad Service / Del Debbio (2021)

Speța privește situația în care un ofertant se bazează pe capacitățile unei entități terțe, iar aceasta a furnizat declarații neadevărate privind inexistența unor motive de excludere, analizându-se dacă ofertantul poate fi exclus automat fără a i se permite înlocuirea terțului sau prezentarea măsurilor de autocorectare, în temeiul art. 57 alin. (6) și art. 63 din Directiva 2014/24.

Principiul proporționalității se opune excluderii automate a ofertantului pentru fapte imputabile entității terțe. Autoritatea contractantă trebuie să permită ofertantului să demonstreze fiabilitatea prin măsuri de autocorectare și, dacă este cazul, să înlocuiască entitatea terță, cu respectarea condițiilor prevăzute de Directiva 2014/24.

Excluderea automată a ofertantului pentru declarații neadevărate ale entității terțe, fără analiza concretă a circumstanțelor, fără evaluarea măsurilor de autocorectare și fără a permite înlocuirea terțului, atunci când acest lucru este posibil și proporțional.

Beneficiarii trebuie să analizeze distinct situația ofertantului și a entității terțe și să aplice în mod efectiv principiul proporționalității, permițând explicații, măsuri de autocorectare și, după caz, înlocuirea entității terțe utilizate pentru îndeplinirea cerințelor de calificare.

Speța nu elimină posibilitatea excluderii ofertantului atunci când faptele demonstrează lipsa de fiabilitate sau când înlocuirea entității terțe nu este posibilă ori ar afecta substanța ofertei. Înlocuirea entității terțe este admisibilă numai în măsura în care nu conduce la o modificare substanțială a ofertei. La fel ca o cerere de clarificare a unei oferte, solicitarea autorității contractante privind înlocuirea unei entități la capacitățile căreia ofertantul intenționează să recurgă nu trebuie să conducă la prezentarea a ceea ce, în realitate, ar reprezenta o noua ofertă, modificând în mod substanțial oferta inițială.

4

C-771/19 – NAMA / Attiko Metro (2021)

Speța privește întinderea dreptului unui ofertant exclus dintr-o procedură de achiziție publică de a contesta legalitatea deciziei de admitere a ofertei unui alt ofertant, analizându-se dacă lipsa șanselor de a obține contractul ca urmare a propriei excluderi poate conduce la lipsa interesului legitim pentru exercitarea unei căi de atac.

Un ofertant exclus dispune de interes legitim pentru a contesta decizia de admitere a ofertei concurentului, chiar dacă, ca urmare a propriei excluderi, nu mai are șanse directe de a obține contractul, atât timp cât invocă nelegalitatea procedurii de atribuire.

Respingerea unei căi de atac formulate de un ofertant exclus pentru simplul motiv că acesta nu mai poate obține contractul, fără examinarea motivelor de nelegalitate invocate împotriva deciziilor de evaluare sau de atribuire.

Beneficiarii trebuie să aibă în vedere că deciziile de evaluare pot fi supuse controlului jurisdicțional chiar și la inițiativa unor ofertanți excluși, ceea ce impune o motivare riguroasă și coerentă a tuturor deciziilor adoptate în cursul evaluării ofertelor.

Un ofertant exclus din procedura de atribuire este considerat în continuare interesat și are dreptul de a formula o cale de atac împotriva deciziei de admitere a ofertei unui alt ofertant atât timp cât excluderea sa nu a devenit definitivă. Excluderea este definitivă numai dacă a fost notificată și, fie a fost confirmată printr-o decizie a unui organism independent de soluționare a căilor de atac, fie nu mai poate face obiectul unei căi de atac. În aceste condiții, interesul ofertantului exclus există indiferent de stadiul procedurii de atribuire în care a intervenit excluderea, inclusiv în etapa evaluării tehnice, a evaluării financiare sau ulterior. Ofertantul exclus poate invoca orice motiv de nelegalitate privind admiterea ofertei concurentului, inclusiv motive care nu au legătură cu neregularitățile ce au determinat excluderea propriei oferte, precum neîndeplinirea cerințelor de calificare, neconformități tehnice, erori de evaluare sau încălcări procedurale. Interesul legitim al ofertantului exclus rezidă nu doar în posibilitatea obținerii directe a contractului, ci și în obținerea anulării procedurii și reluarea acesteia, situație în care acesta ar putea participa din nou și ar avea șanse reale de a obține contractul. Acest drept nu mai subzistă în situația în care excluderea ofertantului a fost confirmată printr-o decizie definitivă cu autoritate de lucru judecat sau atunci când anularea procedurii ar conduce la imposibilitatea reluării acesteia. Speța nu consacră un drept general de anulare automată a procedurii, ci doar dreptul de acces la o cale de atac efectivă, admiterea contestației fiind condiționată de constatarea unor încălcări reale ale normelor aplicabile achizițiilor publice, iar nu de simpla nemulțumire față de rezultatul evaluării.

5

C-171/15 – Connexxion Taxi Services (2016)

Speța privește aplicarea unui motiv facultativ de excludere pentru abatere profesională gravă și obligația autorității contractante de a respecta criteriile stabilite în documentația de atribuire.

Dacă autoritatea contractantă a prevăzut în documentația de atribuire excluderea automată a ofertanților în cazul unei abateri profesionale grave, aceasta este obligată să aplice propria regulă, fără a introduce ulterior o analiză suplimentară de proporționalitate care nu a fost prevăzută.

Modificarea sau aplicarea diferită a regulilor stabilite în documentația de atribuire după depunerea ofertelor, inclusiv înlocuirea unei excluderi automate cu o analiză de proporționalitate neprevăzută inițial.

La redactarea documentației de atribuire, beneficiarii trebuie să formuleze cu atenție regulile privind motivele de excludere. Dacă se dorește o analiză de proporționalitate, aceasta trebuie prevăzută expres în documentație. Regulile stabilite inițial devin obligatorii și nu pot fi ajustate ulterior în funcție de situație.

Speța nu interzice analiza proportionalității în cazul motivelor facultative de excludere, dar impune ca aceasta să fie prevăzută clar în documentația de atribuire. Autoritatea contractantă nu poate ignora sau modifica propriile reguli după deschiderea ofertelor, întrucât ar încălca principiile egalității de tratament și transparenței. Beneficiarul trebuie să fie conștient că formularea unei excluderi automate produce efecte juridice obligatorii și nu permite revenirea asupra acesteia în etapa de evaluare.

6

C-66/22 – Infraestruturas de Portugal / Futrifer (2023)

Speța privește interpretarea art. 57 alin. (4) lit. (d) din Directiva 2014/24 și competența autorității contractante de a aprecia existența unei abateri profesionale grave constând în participarea la practici anticoncurențiale.

Autoritatea contractantă are competența de a aprecia în mod autonom fiabilitatea operatorului economic în raport cu participarea acestuia la practici anticoncurențiale, inclusiv atunci când acestea au fost constatate într-o altă procedură. Motivele facultative de excludere trebuie să fie transpuse de statele membre și aplicate cu respectarea principiului proporționalității.

Limitarea prin dreptul național a posibilității autorității contractante de a analiza comportamente anticoncurențiale doar la procedura în care au avut loc sau condiționarea excluderii exclusiv de existența unei sancțiuni accesorii aplicate de autoritatea de concurentă.

Beneficiarii trebuie să analizeze în mod concret comportamentul operatorului economic și impactul acestuia asupra fiabilității sale, chiar dacă faptele s-au produs în cadrul unei alte proceduri de achiziție. Excluderea nu este automată, fiind necesară o evaluare individualizată și proporțională.

Excluderea trebuie să respecte principiul proporționalității și dreptul la apărare al operatorului economic.

Simplul fapt al existenței unei decizii a autorității de concurență nu impune automat excluderea, dar nici lipsa unei sancțiuni accesorii nu împiedică autoritatea contractantă să aprecieze fiabilitatea ofertantului.

7

C-267/18 – Delta Antrepriza de Construcții și Montaj 93 (2019)

Speța privește interpretarea art. 57 alin. (4) lit. (g) din Directiva 2014/24 si posibilitatea excluderii unui operator economic pentru deficiențe semnificative în executarea unui contract anterior, constatate prin rezilierea acestuia.

Rezilierea unui contract anterior poate constitui o deficiență semnificativă în sensul art. 57 alin. (4) lit. (g), însă autoritatea contractantă trebuie să efectueze o evaluare proprie și concretă a gravității faptelor, a impactului asupra executării contractului și a proporționalității măsurii excluderii. Operatorului trebuie să i se permită prezentarea măsurilor de autocorectare.

Excluderea automată a unui operator economic exclusiv pe baza existenței unui document constatator sau a unei rezilieri anterioare, fără analiza individualizată a circumstanțelor și fără evaluarea măsurilor de autocorectare.

Beneficiarii trebuie să verifice natura obligației încălcate, importanța părții din contract afectate, caracterul esențial al obligației, precum și existența unei ruperi reale a raportului de încredere. Documentul constatator nu produce prin el însuși efectul excluderii, ci constituie doar un element de apreciere.

Excluderea trebuie să respecte principiul proporționalității și dreptul la apărare. Autoritatea contractantă nu este obligată să excludă automat operatorul în prezența unei rezilieri anterioare, dar nici nu este împiedicată să o facă dacă, în urma analizei concrete, constată existența unei deficiențe semnificative care afectează fiabilitatea acestuia.

8

C-278/14 – Enterprise Focused Solutions (2015)

Speța privește situația în care autoritatea contractantă a indicat în specificațiile tehnice un procesor \'Intel Core i5 3,2 GHz sau echivalent\'. La momentul evaluării, modelul Intel Core i5 3,2 GHz indicat în documentație nu mai era în fabricație. Autoritatea a considerat că trebuie comparată oferta depusă (care conținea un procesor AMD) cu un model Intel mai nou și mai performant aflat în producție, și nu cu modelul indicat inițial în documentație.

Autoritatea contractantă este legată de specificațiile tehnice publicate și nu poate modifica implicit criteriul de referință în etapa de evaluare. Compararea ofertei cu un alt produs decât cel indicat în documentație, chiar dacă produsul inițial nu mai este în fabricație, încalcă principiile transparenței și egalității de tratament.

Înlocuirea în etapa de evaluare a produsului de referință indicat în documentație (ex. Intel Core i5 3,2 GHz) cu un alt model mai nou sau mai performant și evaluarea echivalenței raportat la acesta. Introducerea implicită a unui standard tehnic diferit de cel publicat inițial.

Beneficiarii trebuie să verifice înainte de publicare dacă produsele sau standardele indicate sunt actuale și disponibile pe piață. Dacă specificația devine depășită sau inexactă, aceasta trebuie corectată prin modificarea documentației înainte de termenul limită de depunere a ofertelor. Nu este permis ca în etapa de evaluare să se adapteze cerințele tehnice în funcție de evoluția tehnologică.

Faptul că produsul de referință nu mai este în fabricație sau este depășit tehnologic nu autorizează modificarea criteriului de comparație. Autoritatea contractantă trebuie să aplice strict cerințele publicate. Orice modificare ulterioară ar crea un avantaj nejustificat și ar încălca principiul transparenței.

9

C-769/21 – BTA Baltic Insurance (2022)

Speța privește situația în care ofertantul clasat pe primul loc refuză să semneze contractul, iar ofertantul clasat pe locul al doilea aparține aceluiași grup de întreprinderi. Reglementarea națională impunea autorității contractante obligația de a înceta automat procedura în acest caz, fără posibilitatea de a analiza independența ofertelor.

Principiul proporționalității, în sensul art. 18 alin. (1) din Directiva 2014/24, se opune unei reglementări naționale care instituie o prezumție indiscutabilă de concertare între ofertanți din același grup și impune încetarea automată a procedurii. Autoritatea contractantă trebuie să analizeze concret dacă ofertele au fost independente și dacă a existat o influență reală asupra conținutului acestora.

Instituirea unei prezumții absolute potrivit căreia două societăți din același grup au acționat concertat și obligarea automată a autorității contractante să pună capăt procedurii fără examinarea faptelor și fără a permite ofertanților să dovedească independența ofertelor.

Beneficiarii nu pot pune capăt automat procedurii doar pentru că doi ofertanți fac parte din același grup. Este necesară o analiză concretă a existenței unei influențe reale asupra ofertelor. Trebuie oferită posibilitatea de a demonstra caracterul independent al ofertelor, în conformitate cu jurisprudența menționată în decizie.

Speța nu exclude posibilitatea încetării procedurii atunci când există indicii serioase de concertare sau coluziune, dar interzice mecanismele automate bazate pe prezumții absolute. Analiza trebuie să fie individualizată și proporțională.

10

C-469/22 – Ambisig (2023)

Speța privește interpretarea art. 63 coroborat cu art. 59 din Directiva 2014/24 și problema dacă documentele privind capacitatea unei entități terțe și angajamentul acesteia pot fi solicitate doar după atribuirea contractului.

Art. 63 din Directiva 2014/24 se opune unei reglementări naționale care permite prezentarea documentelor privind capacitatea entități terțe și a angajamentului acesteia doar după atribuirea contractului. Autoritatea contractantă trebuie să poată verifica îndeplinirea criteriilor de selecție și absența motivelor de excludere înainte de atribuirea contractului.

Amânarea verificării capacității entității terțe și a angajamentului acesteia până după atribuirea contractului. Lipsa posibilității autorității contractante de a verifica în etapa de evaluare dacă operatorul dispune efectiv de resursele invocate.

Beneficiarii trebuie să solicite și să verifice în etapa de evaluare documentele care atestă capacitatea entităților terșe și angajamentul ferm al acestora. DEAU nu înlocuiește obligația de verificare înainte de atribuirea contractului.

Operatorul economic poate utiliza orice mijloc adecvat pentru a demonstra disponibilitatea resurselor, însă verificarea trebuie să aibă loc anterior atribuirii. Autoritatea contractantă poate solicita documente justificative în orice moment al procedurii pentru buna desfășurare a acesteia.

11

C-682/21 – HSC Baltic (2023)

Speța privește înscrierea automată pe o listă de furnizori nefiabili a tuturor membrilor unui grup de operatori economici după rezilierea unui contract pentru deficiențe semnificative sau persistente, în temeiul art. 57 alin. (4) lit. (g) din Directiva 2014/24.

Art. 18 alin. (1) și art. 57 alin. (4) lit. (g) din Directiva 2014/24 se opun unei reglementări care prevede înscrierea automată a tuturor membrilor grupului pe o listă de furnizori nefiabili. Este necesară o evaluare concretă și individualizată a comportamentului fiecărui membru, în lumina principiului proporționalității.

Înscrierea automată pe lista neagră a tuturor membrilor unui consorțiu doar pentru că aceștia răspund solidar pentru executarea contractului. Aplicarea unei prezumții absolute de nefiabilitate fără posibilitatea de a demonstra că deficiențele nu sunt imputabile individual.

Beneficiarii trebuie să analizeze distinct rolul și contribuția fiecărui membru al grupului la executarea contractului reziliat. Fiecare operator trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta elemente care arată că nu se află la originea deficiențelor sau că a depus diligențe rezonabile pentru remedierea lor.

Speța nu interzice excluderea membrilor unui grup, dar impune ca aceasta să fie temporară, proporționată și precedată de o analiză individuală. De asemenea, trebuie garantat dreptul la o cale de atac efectivă împotriva înscrierii pe listă.

12

C-54/21 – Antea Polska (2022)

Speța privește raportul dintre principiul transparenței și obligația de confidențialitate în procedurile de achiziții publice. S-a analizat dacă autoritatea contractantă poate accepta în mod automat calificarea drept secret comercial a informațiilor din ofertă (experiență, referințe, personal propus, concepție tehnică, metodă de executare) și dacă lipsa accesului la aceste informații afectează dreptul la o cale de atac efectivă.

Art. 18 și art. 21 din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că autoritatea contractantă nu poate accepta automat calificarea drept confidențială a informațiilor din ofertă. Este necesară o analiză concretă și individuală a caracterului confidențial. Principiul protecției secretelor comerciale trebuie conciliat cu dreptul la o cale de atac efectivă.

Acceptarea sistematică a cererilor de confidențialitate fără verificare concretă. Ascunderea integrală a informațiilor relevante pentru evaluarea ofertei atunci când acest lucru împiedică exercitarea efectivă a unei căi de atac.

Beneficiarii trebuie să verifice dacă informațiile desemnate ca fiind confidențiale îndeplinesc efectiv condițiile unui secret comercial. Nu toate elementele ofertei pot fi protejate automat. Trebuie asigurat un echilibru între protecția intereselor comerciale legitime și dreptul ofertanților la transparență și contestare efectivă.

Speța nu impune divulgarea integrală a ofertelor, dar interzice mecanismele automate de secretizare. Protecția este permisă doar pentru informații care au o valoare comercială reală și a căror divulgare ar afecta concurența loială.

13

C-396/14 – MT Hojgaard si Zueblin (2016)

Dacă, într-o procedură de atribuire, este permisă continuarea participării unui ofertant atunci când unul dintre membrii asocierii inițiale se retrage sau devine incapabil, fără a se considera că a fost depusă o ofertă nouă.

Principiul tratamentului egal nu se opune, în mod automat, continuării participării unui ofertant după modificarea compoziției asocierii, dacă identitatea juridică și capacitatea ofertantului rămân conforme cerințelor procedurii și nu se produce o modificare substanțială a ofertei.

Nu este permis ca modificarea structurii ofertantului să conducă la depunerea unei oferte noi sau la îmbunătățirea substanțială a ofertei inițiale, afectând concurența sau egalitatea de tratament.

Autoritatea contractantă trebuie să verifice dacă ofertantul rămas în procedura de negociere îndeplinește în continuare criteriile de calificare și dacă nu există o modificare substanțială a ofertei. Analiza trebuie să fie concretă și fundamentată.

Speța nu permite modificări nelimitate ale compoziției ofertantului. Este aplicabilă doar dacă modificările nu afectează esența ofertei și nu creează un avantaj competitiv nejustificat.

14

T-415/10 – Nexans France / Fusion for Energy (2013)

Dacă o autoritate contractantă poate respinge o ofertă ca neconformă atunci când ofertantul formulează rezerve la contractul-tip și modifică elemente esențiale precum calendarul de executare, fără a proceda la o evaluare comparativă.

Într-o procedură deschisă, oferta trebuie să respecte integral cerințele esențiale stabilite în documentația de atribuire. Dacă oferta conține rezerve sau modificări ale unor condiții esențiale, autoritatea contractantă poate respinge oferta fără a o evalua comparativ.

Nu este permis ca, în procedura deschisă, să fie negociate sau acceptate rezerve privind clauze esențiale ale contractului, termenele de executare sau alte condiții obligatorii stabilite în documentație.

Beneficiarii trebuie să verifice dacă documentația prevede clar caracterul obligatoriu al anumitor clauze și dacă oferta respectă integral aceste cerințe. O ofertă care modifică esența contractului sau introduce condiții proprii poate fi respinsă ca neconformă.

Speța nu permite impunerea unor cerințe arbitrare sau neclare. Respingerea este justificată doar dacă cerințele erau formulate clar și previzibil pentru toți ofertanții.

Biblioteca de spețe CJUE – Implementarea contractului de achiziție

Nr. crt.

Cauza CJUE (an)

Problema juridică analizată de CJUE

Principiul stabilit de CJUE

Ce NU este permis potrivit CJUE

Elemente de atenție pentru beneficiari

Limite de aplicabilitate

1

C-303/22 – CROSS Zlin (2024)

Dacă Directiva 89/665, interpretată în lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE se opune unei reglementări naționale care permite încheierea contractului de achiziție publică după soluționarea căii de atac de către un organism administrativ independent, dar înainte de soluționarea unei căi de atac jurisdicționale.

Directiva 89/665 nu impune menținerea suspendării încheierii contractului de achiziție publică până la soluționarea unei căi de atac jurisdicționale, atunci când un organism administrativ independent de primă instanță s-a pronunțat asupra căii de atac privind decizia de atribuire.

Lipsa totală a unui mecanism de suspendare a încheierii contractului până la decizia organismului de primă instanță responsabil de soluționarea căilor de atac.

Beneficiarii trebuie să verifice respectarea strictă a termenelor și efectelor suspensive prevăzute de legislația națională aplicabilă și de cadrul procedural intern.

Speța nu consacră un drept general de a încheia contractul înainte de epuizarea tuturor căilor de atac și nu se aplică în lipsa unui organism administrativ independent de prima instanță sau atunci când dreptul național prevede suspendări suplimentare.

2

C-547/22 – INGSTEEL (2024)

Dacă articolul 2 alin. (1) lit. (c) din Directiva 89/665 se opune unei reglementări sau practici naționale care exclude acordarea de daune interese unui ofertant exclus nelegal pentru prejudiciul constând în pierderea unei șanse de a participa la procedura de atribuire și de a obține contractul.

Articolul 2 alin. (1) lit. (c) din Directiva 89/665 impune ca daunele interese să poată acoperi și prejudiciul rezultat din pierderea unei șanse, atunci când un ofertant a fost exclus nelegal dintr-o procedură de achiziție publică.

Excluderea din principiu a posibilității de acordare a daunelor interese pentru pierderea unei șanse, indiferent de circumstanțele concrete ale cauzei.

Beneficiarii trebuie să aibă în vedere ca, după încheierea contractului, răspunderea pentru încălcări ale regulilor de achiziție poate genera obligația de plată a unor daune interese, inclusiv pentru pierderea unei șanse.

Hotărârea nu stabilește criterii de evaluare sau cuantificare a pierderii unei șanse, acestea fiind determinate de dreptul național, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității.

Statele membre pot stabili criteriile de evaluare a prejudiciului, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității. Cu toate acestea, nu pot exclude din principiu repararea pierderii unei șanse. Instanțele naționale trebuie să interpreteze dreptul intern în conformitate cu Directiva 89/665 și să permită, atunci când este cazul, acordarea de despăgubiri pentru oportunitatea pierdută de a obține contractul.

3

C-461/2020 – Advania Sverige (2022)

Speța privește interpretarea art. 72 alin. (1) lit. (d) pct. (ii) din Directiva 2014/24 și posibilitatea înlocuirii contractantului inițial, fără organizarea unei noi proceduri, în cazul în care acesta intră în faliment și un alt operator economic preia doar drepturile si obligațiile rezultate din acordul-cadru.

Înlocuirea contractantului inițial este permisă fără o nouă procedură atunci când noua entitate preia poziția acestuia prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a unor operațiuni de restructurare, inclusiv insolvența. Succesiunea parțială poate viza doar contractul sau acordul-cadru, fără a fi necesar transferul întregii activități sau al unei părți semnificative din patrimoniu.

Refuzul aplicării art. 72 alin. (1) lit. (d) pct. (ii) pe motiv că nu a fost preluată întreaga activitate a contractantului inițial, atunci când sunt indeplinite celelalte conditii prevazute de directiva.

Beneficiarii trebuie să verifice dacă înlocuirea contractantului este rezultatul unei restructurări reale (ex. insolvență), dacă noul operator îndeplinește criteriile de selecție stabilite inițial și dacă nu intervin alte modificări substanțiale ale contractului. Nu este necesar transferul întregii activități a contractantului inițial pentru a aplica art. 72 alin. (1) lit. (d) pct. (ii).

Înlocuirea nu trebuie să constituie un mijloc de eludare a directivei și nu poate fi însoțită de alte modificări substanțiale (extinderea obiectului, schimbarea echilibrului economic, modificarea criteriilor inițiale).

Excepția prevăzută la art. 72 alin. (1) lit. (d) pct. (ii) trebuie interpretată strict, ca derogare de la organizarea unei noi proceduri de atribuire. Cu toate acestea, statele membre și autoritățile contractante nu pot introduce condiții suplimentare care nu rezultă din textul directivei, precum obligația preluării unei părți semnificative din activitatea contractantului inițial.

4

C-578/23 – Česká republika – Generální finanční ředitelství (2025)

Speța privește interpretarea art. 31 pct. 1 lit. (b) din Directiva 2004/18 și condițiile în care o autoritate contractantă poate recurge la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare din motive tehnice sau pentru protecția drepturilor de exclusivitate.

Pentru a justifica procedura de negociere fără publicare, autoritatea contractantă trebuie să demonstreze cumulativ: (i) existența unor motive tehnice sau referitoare la protecția drepturilor de exclusivitate legate de obiectul contractului și (ii) faptul că aceste motive fac absolut necesară atribuirea contractului unui anumit operator economic. În plus, situația de exclusivitate nu trebuie să fie imputabilă autorității contractante.

Invocarea protecției drepturilor de exclusivitate atunci când situația de exclusivitate a fost creată sau menținută prin comportamentul autorității contractante, inclusiv prin încheierea sau gestionarea unui contract anterior.

Beneficiarii trebuie să analizeze nu doar momentul atribuirii contractului ulterior, ci și împrejurările care au condus la apariția și menținerea situației de exclusivitate. Este necesar să se verifice dacă existau mijloace reale și rezonabile din punct de vedere economic pentru a evita sau a pune capăt dependenței față de un singur operator economic.

Imputabilitatea se apreciază ținând seama atât de circumstanțele de fapt și de drept care au însoțit încheierea contractului inițial, cât și de întreaga perioadă până la momentul alegerii procedurii fără publicare. Procedura are caracter excepțional și se interpretează strict. Simpla existență a unor drepturi de autor sau a unei continuități tehnice nu este suficientă dacă autoritatea contractantă putea, în mod rezonabil, să prevină sau să elimine situația de exclusivitate.

5

T-1/23 – Enmacc GmbH / Comisia (2023)

Speța privește legalitatea utilizării procedurii negociate fără publicare prealabilă în temeiul urgenței extreme și condițiile în care o autoritate contractantă poate deroga de la regulile obișnuite de publicitate și concurență.

Procedura negociată fără publicare are caracter excepțional și trebuie interpretată strict. Autoritatea contractantă trebuie să demonstreze existența unei urgențe extreme, imprevizibile și neimputabile acesteia, precum și imposibilitatea respectării termenelor procedurilor obișnuite.

Invocarea generică a urgenței sau a necesității rapide de achiziție fără a demonstra caracterul imprevizibil al situației și lipsa culpei autorității contractante. Crearea sau agravarea situației de urgență prin propria conduită nu poate justifica derogarea de la publicitate.

Beneficiarii trebuie să documenteze riguros circumstanțele care au condus la urgență, să demonstreze caracterul imprevizibil și să probeze că nu există alternativă procedurală rezonabilă. Simplul interes administrativ sau presiunea termenelor nu sunt suficiente pentru a justifica procedura fără publicare.

Excepția nu poate fi utilizată pentru a eluda regulile concurenței și trebuie limitata strict la ceea ce este absolut necesar pentru a face față situației de urgență. Orice extindere a obiectului sau a duratei contractului dincolo de necesarul imediat poate conduce la nelegalitatea procedurii.

6

C-441/22 si C-443/22 – Obshtina Razgrad si Obshtina Balchik (2023)

Speța privește interpretarea art. 72 din Directiva 2014/24 privind modificarea contractelor de achiziții publice în cursul executării, în special dacă o modificare substanțială necesită un act adițional scris și ce înseamnă "circumstanțe neprevăzute" și "diligență rezonabilă" în cazul prelungirii termenului de executare.

O modificare poate fi calificată drept substanțială chiar și în lipsa unui act adițional scris, dacă din comportamentul și înscrisurile părților rezultă o voință comună de a modifica termenii contractului.

De asemenea, pentru a invoca circumstanțe neprevăzute, autoritatea contractantă trebuie să fi acționat cu diligență rezonabilă la pregătirea procedurii și să nu fi putut anticipa respectivele situații.

Calificarea depășirii termenului de executare drept simplă executare necorespunzătoare atunci când autoritatea acceptă fără rezerve întârzierea și nu aplică penalități, dacă această situație conduce în fapt la modificarea unei condiții esențiale a contractului. Invocarea drept justificare a unor condiții meteorologice obișnuite sau a unor interdicții normative previzibile.

Beneficiarii trebuie să analizeze dacă termenul de executare a fost un element esențial în documentația de atribuire și criteriu determinant pentru participare sau evaluare. Condițiile meteorologice obișnuite și interdicțiile legale cunoscute anterior atribuirii trebuie luate în considerare la stabilirea termenului inițial. Acceptarea întârzierii fără penalități poate fi calificată drept modificare substanțială.

Nu orice depășire a termenului reprezintă automat modificare ilicită, însă atunci când modificarea ar fi putut influența participarea altor ofertanți sau echilibrul economic al contractului, aceasta poate intra sub incidența art. 72 alin. (4).

7

C-282/24 – Polismyndigheten (2025)

Interpretarea art. 72 alin. (2) din Directiva 2014/24: când o modificare sub prag valoric poate fi considerată că aduce atingere "caracterului general" al unui acord-cadru, în special în cazul modificării metodei de remunerare.

CJUE stabilește că noțiunea de "atingere a caracterului general" este distinctă de cea de "modificare substanțială". Aceasta vizează doar modificările cele mai importante, care implică o schimbare fundamentală a obiectului acordului-cadru, a tipului acestuia sau o transformare fundamentală a echilibrului său global, de natură să conducă la transformarea acordului în ansamblul său.

Nu este suficient faptul că modificarea ar fi putut influența rezultatul procedurii inițiale (art. 72 alin. (4) lit. (a)). O modificare limitată a prețului sau o schimbare marginală a valorii totale nu înseamnă automat schimbarea caracterului general. A considera contrariul ar lipsi de efect mecanismele legale de ajustare a prețului prevăzute expres.

Poate exista atingere a caracterului general dacă modificarea conduce la o transformare fundamentală a economiei contractului, modifică obiectul principal sau schimbă în mod radical echilibrul contractual în favoarea contractantului.

Modificările de metodă de remunerare sau ajustări de preț sunt permise dacă nu transformă esența acordului-cadru. Simplul impact ipotetic asupra rezultatului inițial nu este suficient. Analiza trebuie să fie concretă și raportată la amploarea reală a modificării.

8

C-549/14 – Finn Frogne (2016)

O modificare care schimbă obiectul contractului sau echilibrul economic al acestuia poate constitui modificare substanțială și impune organizarea unei noi proceduri, chiar dacă este realizată prin tranzacție amiabilă.

Nu este permis ca, sub pretextul unei tranzacții sau al unor dificultăți de executare, să fie modificat fundamental obiectul contractului fără reluarea procedurii.

Reducerea valorii sau a prestațiilor poate fi tot modificare substanțială dacă ar fi permis participarea altor operatori sau ar fi schimbat rezultatul procedurii inițiale.

Modificările sunt permise doar dacă au fost prevăzute clar în documentația inițială sau dacă nu afectează caracterul general al contractului.

9

C-263/19 – T-Systems Magyarorszag (2021)

Dacă dreptul Uniunii se opune ca, în cazul unei modificări substanțiale ilegale a unui contract de achiziție publică, sancțiunea să fie aplicată atât autorității contractante, cât și operatorului economic, inclusiv în cadrul unei proceduri inițiate din oficiu.

Directivele privind căile de atac nu armonizează complet regimul sancțiunilor. Dreptul Uniunii nu se opune ca operatorul economic să fie sancționat pentru participarea la o modificare ilegală a contractului. Orice sancțiune trebuie să respecte principiile efectivității și proporționalității.

Nu este permis ca sancțiunile să fie aplicate automat și identic ambelor părți, fără analiza contribuției concrete a fiecăreia la încălcarea normelor. De asemenea, sancțiunile nu pot depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de asigurare a respectării dreptului Uniunii.

Beneficiarii trebuie să înțeleagă că modificarea ilegală a contractului poate atrage nu doar corecții financiare, ci și sancțiuni pentru părțile implicate. Este esențială documentarea temeinică a oricărei modificări și verificarea încadrării acesteia în excepțiile legale.

Speța nu impune un anumit tip de sancțiune și nu stabilește un cuantum fix. Regimul concret al răspunderii este determinat de dreptul național, cu respectarea principiului proporționalității.

Biblioteca de spețe CJUE – Alte spețe relevante

Nr. crt.

Cauza CJUE (an)

Problema juridică analizată de CJUE

Principiul stabilit de CJUE

Ce NU este permis potrivit CJUE

Elemente de atentie pentru beneficiari

Limite de aplicabilitate

1

C-383/21 si C-384/21 – Sambre & Biesme / SWL (2022)

Speța privețste  aplicarea art. 12 alin. (3) si (4) din Directiva 2014/24 în cazul atribuirii directe a unor contracte între entitati publice. Se analizeaza daca există control similar in comun (in house) atunci când o autoritate contractantă nu este reprezentată juridic în organele de decizie ale entității controlate și dacă este îndeplinită noțiunea de cooperare între autorități contractante.

Art. 12 alin. (3) și (4) din Directiva 2014/24 produce efect direct. Pentru a exista control similar în comun, fiecare autoritate contractantă trebuie să fie reprezentată în mod efectiv și juridic în organele de decizie ale entității controlate. Simpla coincidență factuală că o persoană face parte din consiliile de administrație ale mai multor entități nu este suficientă dacă nu există o garantare juridică a reprezentării.

Invocarea relației in-house fără ca autoritatea contractantă să fie reprezentată formal în organele de decizie ale entității controlate. Invocarea unei cooperări public-public atunci când misiunile atribuite reprezintă activități economice obișnuite prestate pe piață și nu o cooperare structurată pentru îndeplinirea unor obiective comune de interes public.

Beneficiarii trebuie să verifice dacă statutul și actele constitutive garantează reprezentarea fiecărui membru în organele de decizie și posibilitatea exercitării unei influențe decisive comune. Participarea trebuie să fie juridic asigurată, nu doar rezultatul unor împrejurări de fapt. În cazul cooperării public-public, trebuie să existe un obiectiv comun și o contribuție reală a fiecărei autorități.

Simpla apartenență la aceeași entitate intercomunitară nu este suficientă pentru a demonstra controlul în comun. De asemenea, cooperarea nu poate fi utilizată pentru a evita concurența atunci când activitățile sunt similare celor oferite de operatori economici privați pe piață.